Burton vs. Tarantino

13 Februarie 2008

The Demon Barber of Fleet StreetDe data asta… un film vazut in doar 3 reprize (nopti):
„Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street”.

Burton, un dubios dupa fatza… dupa port… a regizat numai ciudatenii de filme toata viata lui si de fiecare data cred ca si-a cautat inspiratia prin canale, ghene, muci sau larve. BUT THIS TIME! ONLY IN SWEENEY TODD! INTRODUCING! A LOT OF BLOOOOOD!!! Sange la tava cat cuprinde, gaturi taiate pe banda, capete crapate, coloane frante si placinte cu carne de om. Rezumam si iese… SANGE-ARTISTIC!

Daca ati vazut cel putin 2 dintre filmele „Beetle Juice”, „Batman”, „Edward Scissorhands”, „Batman Returns”, „Ed Wood”, „Sleepy Hollow”, „Charlie and the Chocolate Factory” sau „Corpse Bride” stiti deja foarte bine ce stil tenebros, putin englezesc si totusi comic de a regiza are omu’. „Sweeney Todd” reprezinta probabil apogeul carierei lui Burton de pana acum. Mentine acelasi stil, de data asta mai accentuat chiar si ca-n „Corpse Bride”, insa felul in care Johnny Depp (prieten bun si abonat la filmele lui Burton) si Helena Bonham Carter (sotie buna si abonata la filmele lui Burton) reusesc sa interpreteze cantand fiecare parte a filmului ii confera acestuia o aura artistica sublima. Ce mai… O POEZIE! Si totusi… I SEE DEAD PEOPLE!!! Nu a consumat cisterne de sange ca Tarantino sau Rodriguez (vezi „Kill Bill” sau „Planet Terror”) dar cu siguranta, la cate duble o fi tras si-a umplut un hangar de frigidere cu carne din partea celor de la curatenie.

Evident, barbierul Sweeney isi face de cap cu ce altceva decat cu briciu’ si, la fel de evident, briciu’ isi face de cap cu gaturile clientilor. Sincer, a fost destul de socant, si nu fiindca nu ma asteptam la crime, mai ales ca ii cunosc stilul regizorului, ci fiindca nu ma asteptam sa fie atat de explicite. Nu detaliez fiindca as putea sa va sterg curiozitatea (daca n-am comis-o deja). I was like… „OMG!!! Cum s-a vazut!”. A doua oara… „Hai frate, cat de tare!”. Si-a reusit sa le faca si p-astea foarte artistic astfel incat si-a treia oara, si-a patra, si-a cincea si de fiecare data cand hacuia pe cineva a fost… „foaaarte tareee!”. M-am intrebat totusi ce i-a venit sa abundeze pelicula cu sange in loc sa-si pastreze limitele de alta data si sa arate direct mortu’, mortu’ fara cap sau scheletu’ (DA, il urasc pe „L”). Asta m-a facut sa ma gandesc la Tarantino si sa-mi imaginez deja cum, stand in cinematograful personal alaturi de Burton si vizionand impreuna filmul, ii explica de ce jetul nu trebuie sa sara aseaaa… si picaturile nu trebuie sa cada aseaaa… si de ce e mai bine sa… OK, back to Earth. Apoi mi-am adus aminte ca suntem in 2008 si m-am gandit ca si-o fi dorit sa intre in trend fiindca in ziua de azi un cutit infipt banal in spate nu mai are nici un efect.

Nu e de trecut cu vederea nici interpretarea lui Alan Rickman si Sacha Baron Cohen (Ali G) si nici faptul ca filmul este nominalizat la 3 categorii Oscar si a mai luat alte 10 premii si 15 nominalizari. As mai zice si ca, desi am spus ca asta e apogeul carierei lui Burton, ne pregateste se pare alte cateva filme aparent realizate in acelasi stil: Frankenweenie (2009), The Spook’s Apprentice (2009) si Alice in Wonderland (2010).

One Response to “Burton vs. Tarantino”

  1. Luci Says:

    aaa asta e filmul ala de care-mi ziceai mie la serviciu… bun… poate-l iau si pe asta in seara asta, ca tot aman chestiile astea de atata timp :)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: